Archive for September 2013

Winter's first kiss (II)













Author : Lucian Satmarean Comments : 4

Winter's first kiss (I)

First touch of winter's white lips on the mountains.











Author : Lucian Satmarean Comments : 6

Following the light






Author : Lucian Satmarean Comments : 2

Alburnus Maior

Tales in the dark... A brief but impressive journey through the ancient roman gold mine Alburnus Maior, a vast labyrinth 150 km long, with more than 2000 years of history. Many roman slaves spent most of their lifetimes between these hard volcanic rock walls, working till their last breath, never again walking on sunlit ground. Later on, many fell under the spell of gold, found their death digging in too deep, going too far into the heart of the mountain, until the lack of oxygen slowly put their lives to an end. Others spoke of the spirit of the mine, who led gold seekers either to rich gold veins, either to dark pits from where they never came back...













Author : Lucian Satmarean Comments : 3

Enslavement

"Now I am become death, the destroyer of worlds" (J.Robert Oppenheimer)

Aceste cuvinte chinuiau constiinta unui mare om de stiinta cu o jumatate de secol in urma, in timp ce prima explozie nucleara provocata de om ravasea suprafata terestra.

Omul, fiinta suprema, stapanitorul pamantului, varful lantului trofic, in incercarea sa de a supune natura pentru a-si satisface nevoile egoiste, calca in picioare tot ce-i sta in cale, in goana sa nebuna spre... autodistrugere? O idee care incolteste in mintea multora, natura pare sa nu mai poata tolera mult timp tortura la care o supunem.
Am devenit distrugatorii acestei lumi, ne devoram pe noi insine, o ironie neagra pentru singura fiinta de pe aceasta planeta considerata "inteligenta".

Acum aproape un an, curiozitatea m-a impins sa pasesc intr-un loc in care nesabuinta si inconstienta omului glasuiesc in culori vii, nenaturale. Un loc in care otrava varsata de om pangareste fara mila natura si picteaza un grotesc peisaj, de o frumusete inspaimantatoare si ireala. Doar dealurile impadurite ce ruginesc in culorile toamnei creioneaza amintirea a ceea ce a fost odata o vale domoala, ca atatea in inima Apusenilor. Restul peisajului, imensa intindere de otrava ce a inghitit un sat intreg, provoaca in sufletul trecatorului un amestec de repulsie, scarba, tristete si nu in ultimul rand revolta! Cum a fost posibil asa ceva? Pret de cateva secunde am inmarmurit dupa ce ceturile tomnatice mi-au dezvaluit in fata ochilor cumplitul peisaj. Am mers acolo sa fotografiez, dar un minut n-am putut sa fac asta, am stat pur si simplu neputincios...
Apoi privirea se lasa condusa de liniile haotice desenate in aceasta pictura infernala... spre o turla de biserica inghitita pe jumatate de focul lichid, completand perfect un peisaj sinistru, apocaliptic, desprins parca dintr-o plasmuire a unei minti bolnave. Si cu adevarat, bolnave au fost mintile care au permis ca asa ceva sa devina realitate. Care au ignorat orice urma de ratiune pentru a-si atinge scopul meschin, de a extrage pretiosul metal din maruntaiele pamantului. Am parasit infrigurat acele locuri, strabatand frumoasa vale a Ariesului in vreme de toamna, ca o dimineata senina ce incearca sa stearga amintirea unui cosmar cumplit.

Si iata ca, peste doi munti si doua vai, a venit randul altui loc sa fie sacrificat in numele "prosperitatii" si a triumfului fiintei supreme asupra naturii primitive. Rosia Montana se pregateste sa inroseasca cu sangele pamantului o noua rana taioasa. Altii au cutitul ce se agita nemilos asupra micului in sat, in care ultimele redute de rezistenta cad rand pe rand, ca frunzele sub vantul taios de noiembrie. Scenariul de aici e mult mai ucigator, fiind amenintate existenta unui sat, a unor munti, a vietii raurilor Aries, Mures, a Dunarii cu Delta sa, a Marii Negre... Dar ce mai conteaza asta, cand omul smulge hraparet din maruntaiele pamantului tone de aur?

Poate ca la sfarsit, in nesfarsita sa inteligenta, omul va constata ca tot aurul din lume nu poate inlocui hrana, apa sau aerul. Dar atunci cu siguranta va fi prea tarziu.











Author : Lucian Satmarean Comments : 0

- Copyright © LucianS photography - Skyblue - Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -